Răzvan

Răzvan Voican, 39 de ani 

Închid ochii și „văd” o ședință de sumar din redacția Ziarului financiar, sediul de pe Tudor Arghezi. Îi văd pe toți „greii”, în frunte cu Fini și Sorin, plus Dorin și Mona de sus, de la Business Magazin. Rimează cumva aparte toate aceste nume, știți ce vreau să spun.


Eu sunt un extraterestru printre ei, meseriașii în economie și finanțe. Câteodată îi enervez, așa cred, pun întrebări prostești, dar de fiecare dată oamenii ăia grei se opresc și câte unul îmi explică, aproape didactic. În timp ce îmi vorbesc, uneori se opresc un pic și spun: „Ăsta e titlul!”. Primesc câteodată un „Bine că ai întrebat!” sau chiar „Problema se poate pune și așa cum zice Călin”. Dar nu despre mine e vorba.

Printre greii Ziarului financiar s-a aflat mereu și Răzvan Voican. A avut locul lui aparte. Îl „văd”, când închid ochii, mereu acolo. Mai degrabă în lumea lui, preocupat de interpretarea câte unei cifre. Nu era atât de răbdător cu mine precum Fini sau Sorin Pâslaru, dar a fost mereu amabil cu noi, outsiderii, care scriam povești sau drăcovenii despre viața politică.

Uneori, Răzvan transpira pe la tâmple. Gândea mult. Interpretarea cifrelor poate provoca transpirații. Dar ce fain e atunci când rezultă un text limpede, pe care îl citești dintr-un foc, chiar dacă e despre lucruri complicate, de neînțeles.

Uneori zâmbea aproape neașteptat. Fotografia de mai sus surprinde fix acel zâmbet, pe care mi-l amintesc, îmi dau seama acum, mai degrabă decât alte lucruri foarte importante care mi s-au întâmplat în redacția Zf.

Când am plecat de la Ziarul financiar, l-am lăsat în redacție pe Răzvan. Cred, deși nu am date și nu am mai vorbit cu el de atunci, că Răzvan Voican a rămas la Ziarul financiar și după ce a părăsit redacția, în urmă cu doi ani. Dar mai ales acum, când a plecat atât de devreme de aici, din lumea asta atât de imperfectă.